Bas-baritonul Zoltan Nagy: „Pentru mine nu există neapărat „marile scene lirice”, fiecare teatru în care mi s-a oferit o șansă de a mă prezenta a fost la fel de important!”

Cine v-a deschis drumul muzicii și când ați avut primul contact cu opera?

Primul meu contact cu muzica, și anume cu muzica sacră, l-am avut în copilărie în jurul vârstei de 6 ani. Bunica mea din partea mamei a studiat orga, instrument la care a cântat timp de 40 de ani. Dânsa a fost cea care mi-a făcut cunoștință cu Coralele de Bach și diverse cântece bisericești, apoi, mai târziu, a venit rândul muzicii populare și al Operei. Orga m-a fascinat întotdeauna, însă interesul meu față de muzica sacră era destul de limitat la vremea respectiva (râde). Eu fredonam șlagăre din muzica ușoară românească, ungurească. Cu toate că am avut dintotdeauna o înclinare evidentă spre muzică și arte, nimeni din familia mea nu s-ar fi gândit vreodată că eu voi deveni artist liric; nici măcar bunica mea, care m-a învățat tot ceea ce știa pur și simplu pentru cultura mea generală. Tatăl meu fiind inginer constructor, iar mama mea chimist, toți se așteptau, cu siguranță, să-mi aleg un domeniu asemănător, de aceea nici nu m-au dat la școala de muzică.

Interesul meu față de muzica de operă s-a accentuat la Liceul Teologic-Filologic, pe care l-am absolvit în Cluj-Napoca, liceu unde toți elevii aveam abonamente la operă și trebuia să frecventăm spectacolele obligatoriu! Directorul liceului, domnul prof. Dr. Szekely Arpad, la rândul lui un mare muzician, mi-a descoperit talentul imediat și m-a dus la Academia de Muzică. Acolo am început pregătirile pentru examenul de admitere la clasa prof. Dr. Gheorghe Rosu, în 2003.

Care a fost contextul în care ați decis să plecați din țară și să faceți carieră și în străinătate?

Plecarea mea din țară a fost ceva spontan. După absolvirea facultății în 2007, eram într-o mare dilemă: și, acum, încotro? La vremea respectivă exista doar un post cu jumătate de normă în corul uneia dintre operele din Cluj. Am refuzat această posibilitate din start pentru că era aproape imposibil de trăit dintr-un asemenea salariu. Mă gândeam la altele și am depus dosarul la Inspectorat în vederea obținerii unui post de profesor de canto la un liceu de muzică din provincie. Destin sau noroc, o numiți cum doriți, în vara anului 2007 am câștigat un premiu important la concursul „Hariclea Darclée” din Brăila, iar după gala laureaților m-au abordat diverse personalități, printre care domnul profesor Boris Bakow de la celebra Universitate Mozarteum din Salzburg, care mi-a oferit imediat o posibilitate de a pleca pentru masterat la Salzburg cu o bursă de studiu.

Ce simte un tânăr artist liric care pleacă din țara natală și ajunge să cânte pe marile scene lirice?

Am aspirat la o carieră internațională, dar țin să precizez că pentru mine nu există neapărat „marile scene lirice”, fiecare teatru în care mi s-a oferit o șansă de a mă prezenta a fost la fel de important. Fiecare angajament înseamnă o foarte mare responsabilitate și am tratat fiecare act artistic cu aceeași seriozitate și dăruire indiferent dacă a fost vorba de un teatru de provincie sau de celebrul Salzburger Festspiele. Fiecare apariție pe scenă este o posibilitate de a mă dezvolta artistic, o iau ca pe atare și, de aceea, satisfacțiile mele artistice sunt multe.

Pe ce credeți că se pune accentul în teatrele de operă din afară? Calitatea vocii, tehnica sau…altele?

După cei șase ani de experiență acumulată în teatrele din străinătate, din păcate, tind să cred că au devenit rare teatrele care pun accentul pe calitatea vocii; gusturile s-au schimbat foarte mult în zilele noastre. Sunt absolut convins că mulți dintre legendarii cântăreți n-ar face carieră în zilele noastre. Concurența este extraordinar de mare! Azi se "vinde" totul la pachet - primează agenția cu care lucrezi, pe cine cunoști, abilitatea de vorbi mai multe limbi străine, aspectul fizic cât se poate de plăcut, iar undeva la urmă contează și muzicalitatea și calitatea vocii.

Care au fost până în prezent momentele de vârf ale carierei occidentale?

Un moment de vârf al carierei mele a fost cu siguranță obținerea (printr-o audiție) a unui contract de solist la opera de stat din Viena, unde timp de câțiva ani mi-am făcut "ucenicia". Am interpretat peste 20 de roluri de la mai mici la mai mari, alături de cei mai importanți cântăreți și dirijori ai momentului. Totodată, la Festivalul din Salzburg am cântat în noua montare a operei Das Labyrinth de Peter von Winter, iar la Opéra de Nice am interpretat rolul lui Schaunard într-o producție de La Boheme în montarea maestrului Maurizio Scaparro. Țin să amintesc opera din Leipzig care mă invită anual pentru mai multe producții precum La Boheme, Meistersinger sau Tosca.
De asemenea, la Atena am interpretat rolul lui Calchas din Iphigenie en Aulide de Gluck, într-o montare modernă care a facut furori și ar mai fi multe altele…

Care este rolul pe care îl considerați cel mai solicitant și ofertant pentru vocea de bas-bariton?

Rolurile cele mai solicitante pentru vocea de bas-bariton sunt cele din operele lui Richard Wagner (Hans Sachs, Wotan sau Olandezul), ambitusul acestor roluri au o întindere foarte mare, iar durata spectacolului este de 5 ore în general. Nu mai puțin solicitant este rolul lui Mephisto din Faust sau chiar Escamillo din Carmen, roluri care necesită o vocalitate sonoră pe două octave.

Spre ce roluri se îndreaptă repertoriul lui Zoltan Nagy?

Unele dintre rolurile pe care doresc să le abordez pe viitor sunt Don Giovanni, Alidoro din La Cenerentola și apoi Mephisto din Faust. Se zice că repertoriul buffo mă prinde foarte bine (râde) și, într-adevăr, mă simt ca acasă în acest repertoriu, dar pentru Don Bartolo, Geronimo etc. trebuie să mai aștept câțiva ani. Dacă voi decide că doresc să cânt și mai târziu, am să le abordez cu siguranță!

Ce ne puteți dezvălui din proiectele profesionale viitoare?

Urmează o perioadă intensivă, o vară plină de Wagner, spectacole de Meistersinger la Budapesta sub bagheta maestrului Adam Fischer, apoi un turneu în China cu același titlu. În septembrie voi începe repetițiile pentru opera Hary Janos de Kodaly, în care voi interpreta rolul titular, la invitația Operei de Stat din Budapesta. De asemenea, în noiembrie voi fi la Teatro Goldoni din Livorno și la Teatro Verdi din Pisa pentru o montare nouă de Carmen, unde sunt invitat pentru rolul lui Escamillo. Apoi urmează un concert la Paris, iar prin martie anul viitor o montare nouă a operei L'Amour des trois oranges de Prokofiev.

Cum v-ați descrie perioada actuală a carierei?

După cum am spus deja, urmează o perioadă plină din punct de vedere profesional, cu toate acestea, perioada actuală a carierei mele nu este una lipsită de complicații. Am avut și mari dezamăgiri. Poate, dacă eram dispus sa fac unele compromisuri, eram mai departe în acest moment, însă am preferat să evoluez mai lent, fără ajutorul nimănui, exact ca până acum.

Care este, după părerea dumneavoastră, lucrul cel mai greu de controlat în cariera unui artist liric?

Unul dintre lucrurile cel mai greu de controlat în cariera unui artist liric este păstrarea contactului cu realitatea. Poate cu o altă ocazie am să dezvolt această idee...

La final, aș vrea să vă rog să faceți un mic exercițiu de imaginație și să îmi spuneți, dacă nu ați fi bas-bariton, ci ați avea alt tip de voce, ce rol v-ați dori cel mai mult să cântați?

Dacă aș fi tenor…mi-aș dori să cânt Otello. Întotdeauna m-a fascinat acest rol!

Pentru a fi la curent cu activitatea profesională a bas-baritonului Zoltan Nagy urmăriți site-ul oficial: www.zoltan-nagy.eu.