Soprana Anda-Louise Bogza a fost aplaudată, de-a lungul carierei, pe scene cunoscute din Europa, Asia şi Statele Unite ale Americii, unde s-a bucurat de mari succese cu rolul Aida din opera omonimă de G. Verdi, Tosca de G. Pucini. Din repertoriul sopranei fac parte şi rolurile Donna Anna din Don Giovanni de W.A. Mozart, Elena din Mefistofele de A. Boito, Abigaille din Nabucco şi Leonora din Trubadurul de G. Verdi, Manon din Manon Lescaut de Giacomo Puccini.
Anda-Louise Bogza a colaborat cu dirijori ca Zubin Mehta, Maurizio Arena, Fabio Luisi, Günter Neuhold, Adam Fischer, C. Desderi şi cu regizori ca Franco Zeffirelli, Robert Carsen, Hugo de Ana, Nicholas Joel, Graham Vick, Johannes Schaaf, B. Corsetti, G. Friedrich etc.
Soprana, marea câştigătoare a Concursului Internaţional de Canto de la Viena, a studiat la Colegiul Naţional de Muzică George Enescu din Bucureşti şi Academia de Muzică din Praga (studii de pian, clavecin şi canto), iar debutul sopranei a avut loc în anul 1992 la Opera de Stat şi Teatrul Naţional din Praga.
Care a fost momentul în care ați realizat că vă doriți o carieră în sfera Artei lirice?
Încă din copilărie, am cântat şi am mers la şcoala de muzică. Profesoara mea de pian de la Liceul de Muzică „George Enescu", distinsa doamnă profesoară Ludmila Popisteanu, mi-a apreciat vocea şi m-a sfătuit să urmez şi canto. Am studiat la Bucureşti, apoi la Praga şi Viena. M-am hotărât să fiu artist liric şi solistă după obţinerea premiului I şi premiului publicului la un Concurs susţinut la Viena, din juriu făcând parte Franco Corelli, Ljuba Welitsch, Inge Borkh, Anneliese Rothenberger.
Când ați decis să plecați din țară și să vă construiți o carieră și în afara granițelor?
Din România am plecat la Praga, unde locuia soţul meu. După absolvirea facultăţii, mi s-a oferit un contract la Teatrul Naţional din Praga, apoi, am cântat şi la Opera de Stat din Viena, Deutsche Oper Berlin, Frankfurt, Hamburg, Munchen, Teatro dell’Opera di Roma, Arena di Verona, Florenţa, Paris, Bordeaux, Bruxelles, Tel Aviv, Tokio...
După ce v-ați lansat în străinătate, care a fost cel mai de succes rol al dumneavoastră?
Mi-a plăcut foarte mult să cânt Aida, Tosca, Leonora (Trubadurul), Minnie (La Fanciulla del West), Katia Kabanova.
Dintre toate acestea, pe care l-ați putea numi „rolul vieții”?
Poate Tosca... E un rol pe care l-am interpretat de multe ori cu dirijori ca Zubin Mehta, Fabio Luisi la Semperoper Dreda, Munchen, Arena di Verona, Roma, Tel Aviv sau Tokio.
Dintre toate teatrele de operă unde ați cântat până în prezent, care vă este cel mai drag și de ce?
Cred că Arena din Verona sau Teatrul de Operă Roma, unde am cântat Tosca sau Rusalka şi, bineînţeles, şi Opera de Stat din Praga, unde am cântat foarte multe roluri importante: Donna Anna, Aida, Tosca, Jenufa, Katia Kabanova,Turandot, Minnie, Liza, Desdemona, Elisabetta.
Ați cântat vreodată un rol care nu a fost potrivit pentru tipul dumneavoastră de vocalitate?
Rolurile care nu se potrivesc vocal ar trebui să nu fie abordate. La început, unele din primele propuneri de la teatre au fost rolul Carmen și cele trei roluri de soprană din Povestirile lui Hoffmann, în acelaşi spectacol. Am preferat să cânt în acea perioadă Micaela şi Jenufa.
În lumea artistică se vorbește foarte multe despre tracul de dinaintea intrării pe scenă; ați avut parte de acest trac, cum l-ați stăpânit?
Emoţii am avut, mai ales, la premiere sau pe scenele importante. Mai dificil e primul pas, pentru că, apoi, contactul cu publicul e benefic pentru mine!
V-ar plăcea să cântați mai des în România?
Sigur, ador publicul din România şi sunt foarte fericită când pot reveni să cânt acasă. Am cântat de multe ori la Sala Radio sau la Opera din Bucureşti.
Cum credeți că ar trebui convins publicul din România să vină mai des la operă?
Poate ar fi nevoie de mai multă popularizare a operei la mai multe posturi de Televiziune și în cadrul instituţiilor, şcolilor.
Ați avut, de-a lungul carierei, parteneri români pe scenele internaționale? Există o chimie aparte sau dimpotrivă?
Da, am avut și colegi români pe scenele internaţionale. Categoric, e un sentiment aparte când am pe scenă un partener de origine romană.
Pe site-ul dumneavoastră oficial există numeroase cronici. În ce măsură v-au interesat părerile criticilor? Este important pentru artiști să țină cont de critică?
Aprecierile criticilor sunt importante atunci când sunt bine documentate şi bazate pe argumente obiective!
Există ceva, din punct de vedere profesional, ce ați face diferit dacă ați avea ocazia?
Poate, aş dedica mai mult timp repertoriului de lied şi de concert - Schubert, Schumann, Brahms, Mahler, Strauss, Enescu, Ravel, Respighi.
La final, vă propun un mic exercițiu de imaginație și vă rog să completați următoarea afirmație: Dacă Anda-Louise Bogza nu ar fi o soprană, atunci ar fi...
Dacă nu aş fi fost artist liric, poate aş fi devenit profesoară de pian sau medic!
- anda louise bogza
